Ce frumoasa e tara asta, pacat ca e locuita. Suna a cliseu, stiu, nimic interesant, se ia o tara frumoasa si se presara cu (h)ominizi = Romania. Nu stiu cum se face dar de fiecare data cand spun ca nu calc pe Valea Prahovei si respectiv Poiana, se intampla sa ma trezesc cu sau fara voia mea acolo. Si cand m-am dat jos din pat, ca prin farmec, ma trezesc langa "mareata" Bradul. Niste prieteni, frumosi, m-au adus acolo sa testam schiuri noi si sa ne bucuram. Din capul locului spun ca testul putea sa aiba loc si pe asfalt, tot aia era, conditiile deplorabile de pe TOATE partiile din Poiana, facand din frumusetea zonei o hidosenie cu colti de iarna.
Si am testat cate o scandura pe zi, zapada fiind putina, in strat maricel in padure, iar pe partiile neingrijite lucrurile puteau sa stea mult mai bine, daca s-ar ocupa cineva si de ele. Asa ele sunt de capul lor si noi de capul nostru cu schiurile altora. Am refuzat sa testez mai multe doage pe zi ca ma durea inima cum scrasneau si se razvrateau saracele scanduri...
Test numarul unu K2 Apache Xplorer model 2010, lungime 1,77m, geometrie varf/mijloc/coada: 128/84/112. Se simt ciudat la mana, parca nu sunt grele ca austriecele de metal dar nici usoare ca frantuzitele, flexul nu m-a incantat deloc. Pe Lupului si Ruia erau singurele conditii mai "acceptabile" si asta numai in treimea superioara a acestora. Se asaza relativ greu pe canturi, trebuie sa te obisnuiesti cu ele, viraje de GS si oricat de drept ai merge nu trec de o anumita viteza maxima - asadar cu limitator. In padure,le trebuie spatiu, daca frumuseii de copacei sunt rari, atunci e ok, daca nu, raza de intoarcere nu te ajuta. Ce mi-a placut este ca au pop, sari pe ele si ridica varfurile. Deci in zone inguste, virajele se iau topait. Pe gheata se comporta execrabil, driftul este prelungit si pare ca nu se mai termina. Concluzie, este un schi tern, nu se ridica la inaltimea unuia de all mountain bun si nici a unuia de freeride din clasa de mijloc. Daca se foloseste in spatii largi si zapada consistenta dar nu mare, atunci merge, in rest pas, nu se incadreaza deloc in descrierea pompoasa a producatorului american "the highest performance tool to explore and conquer any condition".
Test numarul doi K2 Apache MSL Missile, model 2010, lungime 1,74m, geometrie varf/mijloc/coada 117/70/101. Se simt usoare in mana, ca prima impresie nu sunt excesiv de rigide, dupa o zi de dat le consider semirigide. Este un schi de partie exclusiv, cu design de slalom urias, coada dreapta. Este un schi viu, energic si rapid. Viteza scrie pe el, dar numai in conditiile impuse de el si nu altfel. Recomand sa se tuneze canturile, intrucat nu tin pe gheata bine, asa cum vin din fabrica. Radiusul la geometria avuta imi pare cam mare si necorelat cu cele de acelasi gen de la alti producatori Salomon, Head, Fischer. Are personalitate, e incapatanat si merge ideal in raza de intoarcere recomandata. Daca incerci sa tai virajul, se cabreaza si tinde sa intre in drift, dar fara a fi un schi nervos neaparat. Este un schi care nu tolereaza statul pe spate, care adora virajele medii si lungi. Ca plus nu pare mofturos, nu tine neparat ca partia sa fie brici, se descurca si cu romanismele noastre cele de toate zilele. Verdict: e un schi bun de partie, dar uitandu-ma la concurenta as fugi in serai cu alte contracandidate.
Si am testat cate o scandura pe zi, zapada fiind putina, in strat maricel in padure, iar pe partiile neingrijite lucrurile puteau sa stea mult mai bine, daca s-ar ocupa cineva si de ele. Asa ele sunt de capul lor si noi de capul nostru cu schiurile altora. Am refuzat sa testez mai multe doage pe zi ca ma durea inima cum scrasneau si se razvrateau saracele scanduri...
Test numarul unu K2 Apache Xplorer model 2010, lungime 1,77m, geometrie varf/mijloc/coada: 128/84/112. Se simt ciudat la mana, parca nu sunt grele ca austriecele de metal dar nici usoare ca frantuzitele, flexul nu m-a incantat deloc. Pe Lupului si Ruia erau singurele conditii mai "acceptabile" si asta numai in treimea superioara a acestora. Se asaza relativ greu pe canturi, trebuie sa te obisnuiesti cu ele, viraje de GS si oricat de drept ai merge nu trec de o anumita viteza maxima - asadar cu limitator. In padure,le trebuie spatiu, daca frumuseii de copacei sunt rari, atunci e ok, daca nu, raza de intoarcere nu te ajuta. Ce mi-a placut este ca au pop, sari pe ele si ridica varfurile. Deci in zone inguste, virajele se iau topait. Pe gheata se comporta execrabil, driftul este prelungit si pare ca nu se mai termina. Concluzie, este un schi tern, nu se ridica la inaltimea unuia de all mountain bun si nici a unuia de freeride din clasa de mijloc. Daca se foloseste in spatii largi si zapada consistenta dar nu mare, atunci merge, in rest pas, nu se incadreaza deloc in descrierea pompoasa a producatorului american "the highest performance tool to explore and conquer any condition".
Test numarul doi K2 Apache MSL Missile, model 2010, lungime 1,74m, geometrie varf/mijloc/coada 117/70/101. Se simt usoare in mana, ca prima impresie nu sunt excesiv de rigide, dupa o zi de dat le consider semirigide. Este un schi de partie exclusiv, cu design de slalom urias, coada dreapta. Este un schi viu, energic si rapid. Viteza scrie pe el, dar numai in conditiile impuse de el si nu altfel. Recomand sa se tuneze canturile, intrucat nu tin pe gheata bine, asa cum vin din fabrica. Radiusul la geometria avuta imi pare cam mare si necorelat cu cele de acelasi gen de la alti producatori Salomon, Head, Fischer. Are personalitate, e incapatanat si merge ideal in raza de intoarcere recomandata. Daca incerci sa tai virajul, se cabreaza si tinde sa intre in drift, dar fara a fi un schi nervos neaparat. Este un schi care nu tolereaza statul pe spate, care adora virajele medii si lungi. Ca plus nu pare mofturos, nu tine neparat ca partia sa fie brici, se descurca si cu romanismele noastre cele de toate zilele. Verdict: e un schi bun de partie, dar uitandu-ma la concurenta as fugi in serai cu alte contracandidate.
Concluzia zilelor de test: Imi doresc( pentru mine?), sa se nasca schiul special conceput pentru asfalt, pietre, bolovani, bolostanci, radacini, romani, nesimtire, infatuare, ignoranta etcetera etcetera etcetera.
Si nu, n-am cazut in cap in astea 3 zile! Astept in viitor sa o fac, poate ma trezesc altundeva, unde e soare si zapada.
Ia soarele asta de aici, de la Alicante..., ia-l ca astazi uite a venit primavara, asa vine primavara dintr-odata, pleci de acasa cu geaca de schi si te pomenesti la amiaza ca isi fac pasarile cuib in gluga ta, se apuca de iubit strasnic. Dar nesimtirea, crede-ma, e universala, poate cu o pieptanatura mai eleganta si o vopsea mai una, poate fara permanent si cu unghiile curate, dar nesimtirea e distriuita in potiuni egale pe fata pamintului. La fel si celelalte boli ale secolului. Ne ramin vesnic muntii curati si cerul. Ma duc azi sa vad Avatarul, cadou pentru copila mea ecologista. O sa iti povestesc ce zice Cameron despre oameni, vrei?
RăspundețiȘtergereMultumesc mult, accept cadoul cu multa bucurie numai ca rogu-te sa fie cu mult miros de rasina si pamant reavan, Acel miros de rasina.
RăspundețiȘtergereUite ca m-ai facut curios, astept sa impartasesti cu noi impresiile despre acest film a carui mondenitate si cult m-a facut sa-l detest inca de la inceput. Nu ma deranjeaza sa dezvolti aici sau in cartea ta electronica opiniile, sper ca nu te va deranja daca trag cu ochiul.