marți, 23 februarie 2010

E ieftin sa fii prost electronic

             Minunata unealta gagalu,guagalu,guugle dar si mai fain e yahu messenjeru.
Ai posibilitatea sa primesti pe putin douasute de mii de offlineuri tragice, unele sentimentale, altele zodiacale, altele cu ursita/ursitul, extraordinar de multe cu bancuri expirate care circula pe net...si asta nu e nici pe departe tot. Cantitatea de informatii umbreste calitatea si asa cum se spune in viata de zi cu zi, zi-mi pe cine ai (in lista), ca sa-ti spun cine esti. Foarte adevarat!

            Azi am primit urmatoarea cugetare, de la o persoana mult mai inteligenta decat mine, cu rugamintea de a o da mai departe la toata lista. In prostia mea, am zis ca sigur este imnul de Sf. Valentin si am dat click mai departe: 

"Du-te in bucatarie, da drumu la gaze, intoarce-te peste 30 de minute si aprinde un chibrit. Iti va aparea numele persoanei iubite pe tavan!"

PS: Chiar cred in Sf Valentin, dar am uitat ca "sarbatoarea" asta a fost in 14. Uffff, astept Dragobetele!

luni, 22 februarie 2010

Poiana lu Brasovu si teste pe asfalt

Ce frumoasa e tara asta, pacat ca e locuita. Suna a cliseu, stiu, nimic interesant, se ia o tara frumoasa si se presara cu (h)ominizi = Romania. Nu stiu cum se face dar de fiecare data cand spun ca nu calc pe Valea Prahovei si respectiv Poiana, se intampla sa ma trezesc cu sau fara voia mea acolo. Si cand m-am dat jos din pat,  ca prin farmec, ma trezesc langa "mareata" Bradul. Niste prieteni, frumosi,  m-au adus acolo sa testam schiuri noi si sa ne bucuram. Din capul locului spun ca testul putea sa aiba loc si pe asfalt, tot aia era, conditiile deplorabile de pe TOATE partiile din Poiana, facand din frumusetea zonei o hidosenie cu colti de iarna.
Si am testat cate o scandura pe zi, zapada fiind putina, in strat maricel in padure, iar pe partiile neingrijite lucrurile puteau sa stea mult mai bine, daca s-ar ocupa cineva si de ele. Asa ele sunt de capul lor si noi de capul nostru cu schiurile altora. Am refuzat sa testez mai multe doage pe zi ca ma durea  inima cum scrasneau si se razvrateau saracele scanduri...
Test numarul unu K2 Apache Xplorer model 2010, lungime 1,77m, geometrie varf/mijloc/coada: 128/84/112. Se simt ciudat la mana, parca nu sunt grele ca austriecele de metal dar nici usoare ca frantuzitele, flexul nu m-a incantat deloc. Pe Lupului si Ruia erau singurele conditii mai "acceptabile" si asta numai in treimea superioara a acestora. Se asaza relativ greu pe canturi, trebuie sa te obisnuiesti cu ele, viraje de GS si oricat de drept ai merge nu trec de o anumita viteza maxima - asadar cu limitator. In padure,le trebuie spatiu, daca frumuseii de copacei sunt rari, atunci e ok, daca nu,  raza de intoarcere nu te ajuta. Ce mi-a placut este ca au pop, sari pe ele si ridica varfurile. Deci in zone inguste, virajele se iau topait. Pe gheata se comporta execrabil, driftul este prelungit si pare ca nu se mai termina. Concluzie, este un schi tern, nu se ridica la inaltimea unuia de all mountain bun si nici a unuia de freeride din clasa de mijloc. Daca se foloseste in spatii largi si zapada consistenta dar nu mare, atunci merge, in rest pas, nu se incadreaza deloc in descrierea pompoasa a producatorului american "the highest performance tool to explore and conquer any condition".

Test numarul doi K2 Apache MSL Missile, model 2010, lungime 1,74m, geometrie varf/mijloc/coada 117/70/101. Se simt usoare in mana, ca prima impresie nu sunt excesiv de rigide, dupa o zi de dat le consider semirigide. Este un schi de partie exclusiv, cu design de slalom urias, coada dreapta. Este un schi viu, energic si rapid. Viteza scrie pe el, dar numai in conditiile impuse de el si nu altfel. Recomand sa se tuneze canturile, intrucat nu tin pe gheata bine, asa cum vin din fabrica. Radiusul la geometria avuta imi pare cam mare si  necorelat cu cele de acelasi gen de la alti producatori Salomon, Head, Fischer. Are personalitate, e incapatanat si merge ideal in raza de intoarcere recomandata. Daca incerci sa tai virajul, se cabreaza si tinde sa intre in drift, dar fara a fi un schi nervos neaparat. Este un schi care nu tolereaza statul pe spate, care adora virajele medii si lungi. Ca plus nu pare mofturos, nu tine neparat ca partia sa fie brici, se descurca si cu romanismele noastre cele de toate zilele. Verdict: e un schi bun de partie, dar uitandu-ma la concurenta as fugi in serai cu alte contracandidate.     

Concluzia zilelor de test: Imi doresc( pentru mine?), sa se nasca schiul special conceput pentru asfalt, pietre, bolovani, bolostanci, radacini, romani, nesimtire, infatuare, ignoranta etcetera etcetera etcetera.
Si nu, n-am cazut in cap in astea 3 zile! Astept in viitor sa o fac, poate ma trezesc altundeva, unde e soare si zapada.
  

miercuri, 10 februarie 2010

Cine naiba e Keo?

           Keo, acest nume rasunator al muzicii fara nume...Sau ar putea sa aiba ca nume Kaka, chiar, parca e nume de fotbalist, nici o legatura cu materia fecala.

          Mai nu stiu cine este Keo, intamplator l-am vazut la teveu, la nu stiu ce premii speciale intre Craciun si Anu Nou. Probabil ca o sa apara si la Pasti, asta e exact ca popii, apare la usa cu colindu. Am ramas impresionat cand acest gurist a cantat o rock manea cu atata aplomb, la premiile parca TVR international, incat la mijlocul melodiei, cand sala orgasmatic statea sa erupa, cand fecioarele se dezgolisera intru dezvirginare,cand Soarele statea sa strapunga noaptea, cand apa se oprise de curs, cand noi nu mai plateam impozite si taxe, cand politicienii nu mai minteau si coruptia se oprise in timp, bla, bla bla, brrrrrrruuuummm poc poc, ii sare discu. Raman impresionat de cele 2 minute de liniste deplina asternuta in sala, timp in care nu se auzeau decat icnelile tehnicienilor si parturile bebelusilor de prin sala.
        Foarte important si memorabil e ca al nostru artist, a impresionat in continuare nestiind versurile propriei melodii. Iaca azi, zic sa ma descantec delectez cu muzica mai noua si dau pe 1TV si in melodia cui dau? Keo...Raman iara impresionat de imbecilitatea rapitoare a versurilor acestui luceafar cu l mic al muzicii romanesti. Era ceva cu "Eu ma invartesc,aaaaaaaaaaaaaa, eu cu mine ma invartesc,aaaaaaaaaaaaaa!" Era ceva hard. Instantaneu simt ca ma cuprinde cacarea, fenomen rar si intamplator la mine, efectele laxative spontane fiind un adevarat eveniment comparabil cu eclipsa de Soare. Reflex sar de pe fotoliu, ajung la buda si ei dracia naibii, nimic nu se intampla. Cu pantalonii pe vine ma duc la teveu, cu gandul sa dau mai tare, ca efectu patrunzator sa ajunga si-n cetatea ovala si constat ca melodia se terminase. Nu mai era nimic de facut. Rusinat imi trag izmenele pe mine.
         Constat ca cea mai buna muzica pe care o poate canta Keo este aia cand ii sare discu. Sper sa i se intample de un milion de ori asta si sa ne lase dracu-n pace sa ne cacam pe noi cand vrem,  nu cand ascultam rockmanele.

Persoane interesate

Despre mine

Fotografia mea
Locuiesc intr-o scrumiera, in zilele bune pe-un varf de ceara si mai tot timpul anului in diferite stadii vascoase mai mult sau mai putin colorate printre perii purtatorului de nas...