marți, 26 ianuarie 2010

Filosofia flatulentei

Ma sui in tren la Oradea cu destinatia Timisoara, accelerat Baia Mare-Timisoara. Ora 4 juma dimineata, -15 C, cu bucurie observ ca e marita Sageata albastra, imi frec mainile de bucurie, gandind cu neuronul inghetat ca o sa merg civilizat in vestitul vest al Romaniei. Increzator imi urnesc fizicul si ma asez in vagonul nr. 1 potrivit biletului, ce costa aprox 40 ron, cam scump pentru 178 km. Constat ca inauntru era ca afara, adica FRIG. Zic, probabil ca mi se pare mie. NU MI SE PAREA. Imi rotesc capatana de jur imprejur, trenul ce numara 2 vagoane automotoare, probabil ca avea maximum 20 de calatori, care absolut toti dormeau cu caciulile indesate pe cap, cu cojoacele trase pe ei, cu glugile lipite de teste. M-am simtit ca in GULAG. Incerc sa ma calmez, dar nu puteam de frig. Desi sunt obisnuit cu muntele si cu conditii vitrege, in scurta mea viata am avut neplacerea sa vad oameni ce radeau nefiresc in vesnicie cu un bilet sigur, numai dus, prin hipotermie. Dupa juma de ora de mers, gluma se ingroasa, incep sa tropai si sa topai prin vagon, gandindu-ma reflex la aceeasi hipotermie si mai mult la ceea ce ma invatasera maestrii, NU ADORMI. Adica nu te lasa pe somn. In tropaiala mea continua, am trecut din vagonul 1 in vagonul 2, care servea drept locomotiva si imi fac planul ca desigur, macar langa mecanicul de locomotiva ar trebui sa fie nu cald ci MAI cald, ca ma multumesc cu putin. Ete na, m-am scos, acelasi frig. Intrucat trenul era gol, m-am tolanit in acelasi frig la 5 scaune distanta de soferul tirului frigorific. Sa ma uit pe geam nu vedeam nimic, intuneric bezna. La un moment dat aud tropaiala. Vad uniforma controlorului si dupa uniforma, un individ, cu sapca pusa smechereste intr-o parte ca asa o poarta nasul la noi, gras, ceafa lata, scund cu o moaca semibovina  si ochi semiporcini. Vine ata la mine la control. Ii dau biletul si-l las sa-si termine treaba. Dupa ce composteaza bataia aia de joc de 40 ron, ii spun direct "Domnule nu am platit 40 ron sa dau coltul vesel in frig, fa ceva si da drumul la caldura urgent!". Tipul semiamabil, si doar purtator de uniforma, ca grasimea consistenta e buna la ceva, mi-o tranteste: "Uite acolo e usa mecanicului, intra si spune-i ce te doare!" Eu cu respect fata de autoritate, stiu desigur ca nu ai ce cauta in cabina mecanicului,(chiar ce-ar fi daca toti am da buzna la mecanic??), dar avand in vedere ca aveam ok-ul de la morsa umana purtatoare de uniforma, ma gandesc reflex sa execut o flegma pe ceafa mecanicului de la distanta si sa-l iubesc cu niste injuraturi bine alese. Visul asta urat imi dispare repede, ca doar sunt civilizat-intelectual. In acel moment morsa isi pierde instantaneu amabilitatea si zice scurt si pe ton la pertu, auzi da tu nu stai in vagonul care trebe!, eu ma uit bovin la el, ma rasucesc pe scaunul inghetat, unde in vagon, cale de 20 m distanta, nu vedeam alte capete si zic: "No si care-i problema ta? Ma amendezi sau ce? Fa bine si rezolva cu caldura! Zi-i lu ala sa mai bage un lemn pe foc in soba, ca ne ia naiba pe toti". Concomitent, simt ca trebuie sa...Flatulenta e termenul medical stiintific pentru obisnuita basina, popular spus part. Intrucat discutia deviase pe subiecte juridice si controlorul invartea sapca in mana nestiind ce sa-mi faca, eu zic ca, trebuie sa eliberez intestinele sub nasul lui, poate-l ajut sa faca caldura cumva. Zis si facut, am tras aere cat timp asta se invartea pe langa mine. Dezamagit de propria prestatie, intrucat in afara de niste zgomote nesemnificative, inodore, incolore, bla bla bla, nu s-a intamplat nimic, mustata morsei fiind o bariera greu de trecut si daca,ipotetic vorbind, ar fi cazut in canalizarea orasului. Un supravietuitor deci! Oricum cand e frig intens, trebuie sa tragi aere cu stil, intrucat daca faci cu bucati de materie bruna e riscant, poti sa te tai de la micile aisberguri la ochiul maron. Instantaneu ma simt dezgustat de KFC, mancarea asta nici macar nu e buna pentru niste parturi sanatoase atunci cand ai nevoie. Morsa mustacioasa dispare in cabina mecanicului.  Si atunci cad in visare...Desigur exista foarte multe tipuri de basini, dar acum nu o sa fac lista acestora. Ceea ce se intampla in Romania de zi cu zi este partul zilnic, basina comuna, care iese pe cur si se duce pe p***, vorba celor de la Parazitii. Dar asta nu e tot, mi-am dat seama de ce exista mari diferente intre un pilot, un sofer de tir si un mecanic de locomotiva. Daca pilotul vrea sex, il are la inaltime cu super gagici, tiristul trage dreapta si-si baga tahometrul intr-o pitulice la margine de sant, DAR mecanicul ce naiba face, si-o trage cu o morsa??? Ciudat, dar asta e cauza frigului atroce indurat. Alta explicatie nu exista. La intoarcere, am zis ca nu comit imprudenta de a beneficia de MAREA BASINA ALBASTRA si m-am intors cu masina invers, recte Timisoara -Arad-Oradea, 3 orase superbe, dar ce drum. Pfai, nu exista asa drum prost nici macar intre comuna Corbasca de Sus si Pocreaca de Jos in Moldova. Pai cum naiba, daca vine Hansel, Gretel si Heidi fetita muntilor in partul mereu uimitor al madamei Udrea, normal ca o sa zica ca au ramas impresionati. Eu am ramas impresionat de Ministerul Transporturilor. Un mare cacat, basini din toata tara uniti-va! Ma duc sa iau un Coldrex, ca am temperatura.

miercuri, 20 ianuarie 2010

Vreau sa fiu caine

Desigur cainele meu e mult mai destept decat mine. Este loial, independent, are o vasta experienta de viata, a avut multe iubite si arata si bine. Plimbandu-ma eu cu mine pe faleza la Braila si cu umblaretul meu caine, constat la un moment dat ca ma aflu in mijlocul unei haite de caini vagabonzi. Unul dintre ei vine tacticos catre noi, iar catelul meu paseste in fata sa-l salute. Fac ei cunostinta scurt pe acolo si nu se intampla nimic. De nicaieri apare seful de trib, ca o naluca scoasa din pamant, plin de bale la gura si probabil de 10 ori mai mare decat a mea dihanie, cu gura  larg desclestata, astfel incat am avut placerea sa-i numar maselele si in acelasi timp sa admir colectia de instrumente de mestecat, fara carii, de culoarea fildesului curat. Mica furie patata, prinsa pe picior gresit se repliaza cu demnitate intre picioarele mele, zicandu-mi abia soptit: "So pe ala!" De unde am tras valoroasa concluzie ca eu sunt un caine mai mare, iar catelul meu ma trateaza echivalent propriei lui stari si conditii. Ciudat este ca acest lucru m-a pus pe ganduri intrucat si eu il consider de multe ori ca fiind un batran intelept. Trezindu-ma din reverie l-am apucat scurt in brate, tocmai la timp intrucat seful de trib m-a umplut de bale pe haine, daca intarziam cateva secunde probabil ca acum as fi vorbit la trecut. Victima fiind in siguranta in bratele mele, m-am apucat sa marai si sa latru eu la atacator, care speriat fiind de atitudinea mea a rupt-o la fuga. Si acum, dupa cateva zile de la patanie, facand un calcul scurt vad beneficiile vietii de caine, pe care sumar o sa le exprim in cateva cuvinte: Poti sa faci pipi si caca afara in nestire si in plus poti impresiona reprezentantele sexului frumos numai prin gratia cu care urinezi pe langa ele; Nu ai foarte multi prieteni, cunostintele se fac mirosindu-se in cur necunoscutii. Extrapoland, daca as fi putut mirosi in fund hoardele de amici care s-au peregrinat prin viata mea, sigur as fi facut o selectie judicioasa si foarte exacta a acestora. Totodata sunt sigur ca si viceversa ar fi valabila si probabil nici eu nu as fi trecut selectia...

joi, 14 ianuarie 2010

13

Viata se spune ca este suma experientelor traite. Intr-o zi de 13, la inceput de an, Marele Papusar face si desface. Pana aici nimic deosebit. 13 NU este un numar care sa-mi inspire teama. Mi se rupe de rastalmaciri, destin, karma, ghioc si horoscop. Pana la urma ce-s alea? Cerneala irosita pe celuloza,poate. Dispret etern!Suna a cliseu scris pe o coroana mortuara. Tragatorul de sfori ia de la mine, ia de la tine, ia de la altul. Exista o logica a luatului? Stand drept si gandind stramb, un OM luat in acea zi de 13, sigur trebuia sa traiasca. Si atunci unde e logica ilogicii? Ceea ce pe pamant pot explica este ca o luminare sigur va arde pe un pisc acoperit de zapada, si indiferent de vant, viscol, ploaie, stihii dezlantuite va arde pana se va stinge, INDIFERENT de vointa Lui si asta pentru ca pentru mine, pentru tine, pentru el, acel OM a contat si va trai prin banala lumina ce se consuma canibalic prin ea insasi. In cel mai bun caz, Dumnezeu, daca exista, este un clovn lipsit de cel mai elementar simt al umorului.

vineri, 8 ianuarie 2010

Inceput de an

Desigur as vrea sa spun ceva de inceput de an, gen la multi ani, alea alea, dar cum s-au epuizat sarbatorile, trebuie sa revin cu picioarele pe pamant. Desi nu credeam foarte mult in descrierile mai mult sau mai putin romantate despre masinile produse in diferite tari si care poarta anumite trasaturi populare nemtii le fac mai sobre, americanii mai gurmande, frantujii mai senzuale?, astazi am descoperit adevarul gol golut. Dupa ce mi-a fost rupta sigla de la masina in parcarea procuraturii intr-un oras de frunce al Romaniei, pe o ceata crunta mi se arde faza mica. Cum stiu ca fericirea vine la pachet, nu m-a mirat prea mult asta, zicand ca deh, acum ca altcineva poarta mandru sigla de la masina mea(sper sa nu fie Trabant totusi), nu o sa fie foarte greu sa schimb un bec. Ete na, am realizat ca a schimba becul la masina e ca si cum ai umbla la clitorisul unei virgine, daca bagi destu prea adanc, ramai cu lampa in mana...Constiincios am luat cartea tehnica si desi sunt zero la tehnica am inceput cu avant - dar dupa catva timp, vreo juma de ora, in conditiile celor 10 grade de afara cat prognozasera astia la meteo si care in realitate erau -5 pe termometru, am inghetat bocna, evident cu becu in mana. In disperare de cauza am ajuns la un peco unde un om dragut a incercat sa ma ajute, dar si el a ramas cu becu in mana. Exasperat m-am dus la un service. Pe ceas, baiatul de acolo a stat 20 de minute, timp in care ma tot intreba lanterna ai?!, unde e cartea tehnica?!, oare trebe scoase alte mufe?...sintetizand daca imi cerea si lubrifiant, totul ar fi fost ca o partida de sex incendiara. Dupa ce a scos integral capacul de la baterie, capacele de la faruri si alte inca cateva chestii care nu erau in cartea tehnica, a izbutit sa smulga becul cu pricina. Ca sa-l puna pe cel nou, eu ma uitam ca boul la poarta noua la far si el ma intreba daca e centrat si io ziceam ba dreapta, ba stanga, ba ca nu-i in gaura, deci musai e nevoie de cel putin 2 oameni sa schimbe un bec. Dupa 10 minute de chin, ranjeste, gata am terminat. Eu fericit il intreb cum a facut. El imi raspunde: "Trebuie sa simti!" Eu zic AAA, mimand o moaca inteligenta, plina de clarviziune, evident ca am inteles!? A si ca sa nu uit un bec H7 e 18 lei, schimbatul e 10 lei si chinul e priceless, deci iote asa se adevereste barfa cu masinile. Ma declar satisfacut!

Persoane interesate

Despre mine

Fotografia mea
Locuiesc intr-o scrumiera, in zilele bune pe-un varf de ceara si mai tot timpul anului in diferite stadii vascoase mai mult sau mai putin colorate printre perii purtatorului de nas...